Sfarsitul asta de saptamana a adus, la initiativa unui inimos organizator (multumim Matei), o excursie in afara Bucurestiului, undeva prin muntii Bucegi, zona Padina (cam 160 de km de condus).
Zona este superba, aerul curat, oamenii primitori si mancarea.... Mancarea este extraordinara. Drumul pana acolo, din Moroeni, este forestier, un pic rupt, dar se poate trece, daca se merge cu atentie.
Am ajuns pe seara si nu am putut admira cum se cuvine lacul Bolboci si Cheile Tatarului. Am mancat bine si cu pofta multumita aerului curat si apoi relaxare ca ziua urmatoare aveam program greu.
Cateva poze din ziua 1:
La intrarea in padure, o pancarda un pic cam confuzanta, ca sa zic asa...
Apa pura de izvor, fara rugina sau clor
Turnul Seciului (traseul cred ca se numea Victor Maciuca)
O vedere de sus, din Turnul Seciului
Urmata de o alta din aceeasi locatie
Intrarea in Manastirea Pestera
Si intrarea in pestera... Liliacul fetele, puneti gluga ca va intra in par :)
In interior era extrem de multa umezeala si racoare si lumina de acolo, sau mai bine zis lipsa ei, nu permitea prea multe poze. Ce a iesit, mai jos
Si dupa cum ziceam mai sus, dupa pestera a urmat catararea pe perete. De jos parea foarte usor, la fel si de sus... E, de pe perete mi-am dat seama ca viata de Spider Man nu e chiar asa de usoara cum pare in filme, dar intr-un final glorios am reusit sa nu ne facem de ras.
Intre timp soarele dadea semne ca s-ar cam plictisit de noi si incerca sa ne sugereze sa mai lasam in pace peretele ala si sa ne indreptam inapoi spre cabana... Si cum nu se face sa nu asculti tocmai de el, am strans corzile si directia cabana.
Ziua urmatoare se anunta cu un traseu de la Padina cu telecabina pana la Doamnele in varsta (nu as vrea sa fiu acuzat ca sunt nepoliticos, spunandu-le Babe) si de acolo perpedes apostollorum (cei care au manifestat aceasta vocatie) spre Varful Omu, de unde urma coborarea pe Valea Ialomitei spre locul pornirii in aventura, baza telecabinei.
Cateva instantanee de pe parcurs, mai jos.
Am profitat si de top modelele care ne insoteau pentru sedinte foto (din pacate lumina era foarte tare)
Toate bune si frumoase, doar ca la un moment dat pe cer au aparut niste semne care ne-au facut sa uitam si de foto shoot, si de oboseala, si cam de toate, in afara de un singur gand, sa ajungem jos pe picioarele noastre, nu antrenandu-ne pentru rafting.
Am reusit sa ajungem la cabana inaintea vijeliei si fix cand ultimul om punea piciorul in cabana, afara se pornea potopul... Perfect timing. Cam in 10-15 minute se albise totul pe jos de la grindina (din pacate nu prea am mai apucat sa fac poze, ocupat fiind cu covrigul si pedalele din fata mea)
Astazi, in ultima zi, am mai facut o portie de off road pe ploaie pana la Scropoasa, o alta zona superba si neatinsa de manelisti si mizerie, insa e recomandat fie sa aveti un 4X4, fie un MTB, fie picioare bune ca sa ajungeti acolo.
Postări
