Paris III

Vine, vine, vine… Ziua a doua si partea a 3-a a orasului luminilor...
Incepe cu imagini de la Doamna Noastra a Parisului (Notre Dame de Paris), celebra catedrala gotica, casa a Cocosatului lui Victor Hugo si a frumosilor sai prieteni, Les gargouilles, altfel, niste nevinovate sculpturi cu rol in evacuarea apei...

Catedrala este principalul bastion catolic al arhidiocezei din Paris si resedinta arhiepiscopului aceluiasi oras. Este o cladire mare si parca un pic apasatoare si sumbra cand te apropii de ea.

Povestea ei incepe pe la 1160, cand episcopul Maurice de Sully a decis ca predecesoarea catedralei noastre nu mai este vrednica de rolul ei si trebuie daramata. Pentru a face loc noii catedrale, au trebuit daramate si alte cateva case din zona (iata ca aceasta manie cu demolarea altor case exista si pe alte meleaguri cu mult inainte de anii ’80 de la noi). Constructia ei efectiva a inceput in 1163 si s-a terminat in 1345 (a durat 182 de ani).
Inauntrul catedralei, un amestec de modern cu medieval si aceeasi senzatie de apasare, de a te face sa te simti ca o insecta mica in fata grandorii acestei constructii.

Din loc in loc, simboluri de reculegere si meditatie, care iti aduc aminte de scopul ei primar.

Dupa vizita in interiorul catedralei (moka, apropo, doar statul la coada costa neste timp), am decis sa merem si pe unde se bataia micul Cocosat al lui nea Victoras, adica sus, sus, in varful catedralei. Vizitatul asta cica ar fi costat neste euroi, dar noi eram inarmati cu un pass luat de pe la Versailles, care ne acorda dreptul de a ne scuipa plamanii pe trepte pana sus fara a mai achita taxa respectiva. Toate bune si frumoase, insa dupa ce am dat coltul catedralei (la propriu dragii mei, stati linistiti), am dat cu ochii de ceva de care pass-ul nu ne scutea: o coada, cam ca cele la banane de pe vremea impuscatului. Fara exagerare, cred ca am stat vreo ora, doua la ea. Noroc cu un nene care ne-a facut asteptarea mai placuta, cu tot felul de giumbuslucuri in care implica trecatorii.

Doamna din pozele de mai jos stia ca este insotita de cineva, asa ca nu s-a mirat sa fie luata de mana, surpriza a aparut insa cand a bagat de seama cine era cel care o luase. Am avut niste momente extrem de placute urmarindu-l, am ras cu lacrimi. Merci beaucoup, monsenieur.

In sfarsit, gata cu coada, am intrat… Si da-i si urca, si urca, si iarasi urca, pana cand se vede o luminita… Ura, am infrant, am ajuns… De ajuns, ajunsesem, dar undeva la mijlocul drumului, un fel de muzeu, unde am mai avut de asteptat o tura, pana se elibera pe sus.

Dupa acest mic intermezzo, am razbit cu ceata la aer, prin locurile de joaca ale Cocosatului si prietenilor lui. Si, bineinteles, au urmat, pasiunea acestei excursii, panaramele Parisului de sus...

Nu puteau lipsi Turnul si Sacre Coeur...

Et Les Gargouilles...

Pe langa Gargui, micul cocosat mai avea si alti prieteni, mai evlaviosi, tot pe sus, pe copertina.

Tot aici sus e si clopotnita. Notre Dame are 5 clopote, din care cel mai mare, Emanuel, cantareste un pic peste 13 tone. Cel din poza nu e micul Emanuel, este unul din celelalte 4.

Dupa atata alergatura in sus si in jos aparuse foamea, asa ca am traversat Sena si am cautat o bodeguta in care sa ne astamparam foamea. Pe stradute, cam la fiecare bodeguta de acest fel, erau cate un nene sau o tanti care stateau in usa gata sa te agate sa intri sa te ospatezi la ei. Si cum stradutele erau inguste...

Dupa masa, pierdere de timp in dulcele stil clasic parizian, pe malul Senei.

Am trecut la batut praful Parisului pe jos si la un moment dat am traversat Sena pe un pod de lemn foarte frumos unde oamenii mancau, pictau, cantau la chitara, pentru a ajunge in fata Louvrului. Am intrat prin curte, dar era destul de tarziu sa vizitam tot muzeul, asa ca ne-am multumit cu o vizita preliminara.

Poza asta nu stiu de ce imi inspira o atmosfera de “6, vin romanii”.

De la romani si antichitate, am trecut direct la civilizatia sticlei si a otelului, asezonata cu nitel praf de piramida.

Dupa vizita fulger prin Luvru, a urmat Roata Mare, care de jos era o idee foarte buna, insa de sus, nu a mai parut atat de buna :)

Gata si cu aceasta zi... Obositoare a mai fost... Ne revedem in Paris in curand, pana atunci, Enjoy!

Paris II

Din nou am revenit, dupa ceva timp...
Partea a 2-a a primei zile din expeditia pariziana (am pozat mult in prima zi, stiu). Consacrata in linii mari unor imagini din Paris, "vazubile" din Turn.
Asadar... Am ajuns la EL, la Turnulica, Turnul Eiffel, poate simbolul cel mai cunoscut in intreaga lume. Ca multe alte monumente pariziene si el este legat de Expozitia Universala, cea din 1889. A fost inaugurat pe 31 martie 1889 (acusi face 120 de ani) si deschis la 6 mai 1889. Are 320 de metri inaltime (cu tot cu antena) si la vremea sa a fost cea mai mare constructie a vremii. Un fapt mai putin stiut poate, este ca am participat si noi la structura acestui turn cu otel facut la Resita si Hunedoara.

O vedere nord estica din Turn. Primul pod care se vede, este Debilly Footbridge (pietonal, dupa cum ii zice si numele), cel de-al doilea este Podul Alma (creat in 1855 pentru a celebra victoria impotriva armatelor rusesti in Crimeea), iar si mai departe in dreapta, mai sunt 2 poduri: Podul Invalizilor si celebrul pod Alexandru al III-lea (numit astfel dupa ultimul tar inaintea revolutiei bolsevice si cu care cred ca veti mai vedea niste poze mai de aproape, ca aici va trebuie vedere de soim). Langa podul Alexandru al III-lea se vede si Grand Palais si, daca veti trage o linie in sus si un pic inclinata stanga de la pod, veti vedea si celebra Sacre Coeur (am si cu ea poze de aproape, nu va impacientati)

Una dintre pozele mai de detaliu :) facuta catedralei Sacre Coeur din Turn. Constructia ei a inceput in 1875 pe colina Montmartre, de unde domina Parisul si in zilele noastre

Pe partea sud estica se remarca Turnul Montparnasse (construit in 1973 si cu o inaltime de 210m) si mormantul lui Napoleon, Domul Invalizilor, usor de reconoscut dupa turla sa aurita. Daca aveti cumva drum prin Paris si vreti sa intrebati unde si cum gasiti acest Dom, sa stiti ca ei ii spun “Hotel des Invalides”, asta ca sa nu va chinuiti ca unii dintre noi, care intrebau de “Le Dome Des Invalides” si primeau drept raspuns o ridicare de umeri. Partea de verdeata, pe care o vedeti jos continuandu-se spre Turnul Montparnasse este jumatate din Champ de Mars, campul pe care elevii de la scoala militara faceau instructia, si care a servit o perioada drept hipodrom

O alta vedere, mai larga asupra Campului lui Marte
O vedere mai apropiata asupra Domului Invalizilor, si a celebrei Sorbone (mai sus, in dreapta)

De pe "fatada" de nord se poate vedea Palais de Chaillot care se afla chiar in fata Turnului, peste Sena. A fost construit pe fundatia unui alt palat, Trocadero

Una din distractiile favorite ale turistilor “parizieni”: plimbarea cu vaporasul pe Sena. Mai multe detalii puteti afla si de aici

Tot in nord se vede si cartierul de zgarie nori al Parisului, La Defense. Interesant la acest cartier de business este ca masinile nu au acces, este o zona pietonala, masinile trecand pe undeva pe dedesubt

O alta perspectiva, sud-vestica, din Turn. Primul pod este podul Bir-Hakeim, denumit pana in 1949 Viaductul Passy.. De remarcat ca este pe 3 niveluri, si ca circula de toate pe el (masini, oameni si metrouri). Cel de-al doilea pod din imagine este podul Grenelle care este acolo din 1827 (in forma si materialul actual din 1968). Sub cel de-al treilea pod se afla replica Statuii Libertatii oferita parizienilor in 1885 de catre rezidentii americani de aici. Cel de-al patrulea pod este podul Mirabeau, pomenit si de Apollinare intr-un poem de-al sau. Cladirea cu turnul alb din dreapta este sediul Radiodifuziunii franceze, terminat in anul 1963

Unii dintre noi, mai fericiti, pot privi fara sa plateasca taxe de acces (desi nu din foarte multe locuri, deoarece pe majoritatea monumentelor erau plasate acele masuri antiporumbei, niste tepuse care ii impiedica sa se aseze)

O perspectiva ascendenta asupra Turnului... Catre varf, flacai romani, sa cucerim Parisul
Vedere ametitoare a poalelor Turnului cu un MaryGoRound european :)
Si in varianta luminata
O vedere de sub turn
Paris, orasul interzis
2 ipostaze ale podului Debilly, din zilele noastre si din zilele fratilor Lumiere
O joaca cu farurile si stopurile masinilor
Si in final, un omagiu adus celei ce a fost Lady Di, langa tunelul in care si-a gasit sfarsitul
Cam atat pentru azi... Va urma...
Ceau Ceau