Paris V

Pauză mare de tot... Scuze pentru ea, sper să mă ţin de treabă de acum înainte.
Voi continua cu dinastia Parisului, sperând să ajung şi la multele, foarte multele poze care mă aşteaptă răbdătoare pe hard.
Donque, vorba francezului, ziua a 4-a de alergătură prin oraş ne-a condus paşii la Domul Invalizilor pentru început. Metroul era în reparaţii şi nu ajungea până acolo, aşa că a trebuit să luam metroul până unde mergea, să coborâm şi să mergem pe urmele unor labuţe amplasate pe asfalt până la linia de autobuz Castor. Acolo, m-am apucat să întreb de măreţul Dom, pe unde s-o afla el. Problema e că francezii nu îl ştiu de Dom, ci de L'hopital des invalides. Aşa că mi-a luat ceva timp să mă lămuresc unde e, timp pierdut de pomană, pentru că era destul de aproape, vizibil cu ochiul liber chiar, doar că trebuia să te şi uiţi în direcţia lui.

La prima vedere, Domul ne-a întâmpinat războinic

El a fost construit la 1870, din ordinul lui Ludovic al XIV-lea, şi menirea sa era de a trata răniţii din războaiele europene.
Domul gazduieşte si rămăşiţele micuţului geniu corsican, cel care a făcut din Franţa un mare imperiu: Napoleon I Bonaparte.

Tot aici se poate vizita şi Muzeul Armelor, cel mai mare muzeu militar din lume.
În acest ton, faceţi cunoştinţă cu Le Nassilard, un micuţ obuzier de campanie de 15 cm, născut în 1845 la Strasbourg. Micuţul nostru are 1,71 m, o greutate de 583 kg si trage cu niste obuze de 7,7 kg. Adorabil, nu-i aşa?



Comentează cineva?




Celebrele taxiuri pariziene, rechiziţionate în timpul celui de-al doilea Război Mondial pentru transportul trupelor.



Ca să ajung la Herr Komandat pe unde?




Mormantul micuţului corsican




De la Dom, am trecut Sena spre Luvru, unde ar fi fost de stat cateva zile pentru a putea admira în voie tot ce se află acolo.






La Mona Lisa





Un tavan încărcat



I can't hear you




Şi în încheiere, seara din piramidă




La revedere, pe curînd (sper)